Cum tinem rozatoarele la distanta?

Combaterea rozatoarelor trebuie efectuata pe tot parcursul anului si cu o intensitate mai mare primavara si toamna, cand resursele de hrana din zona culturilor agricole se imputineaza si temperaturile exterioare devin tot mai coborate. Majoritatea rozatoarelor au regim variat de hrana, chiar omnivor, insusire care le permite sa se adapteze usor la cele mai diferite surse de hrana.

Deratizarea se realizeaza urmarind doua scopuri: profilactic sau de combatere. Deratizarea cu caracter profilactic urmareste controlul rozatoarelor inainte de observarea prezentei acestora sau atunci cand s-a constatat un grad mic de infestare cu rozatoare, in vederea prevenirii aparitiei sau inmultirii acestora. Deratizarea in scopul combaterii rozatoarelor porneste de la premisa extentei rozatoarelor, atat prin observarea lor directa cat si prin observarea urmelor lasate de acestea, in anumite locatii.

Legislatia nationala in vigoare stipuleaza in mod clar obligativitatea efectuarii tratamentelor periodice de deratizare, conform Ordinului nr. 536 din 23.06.1997, „la intervale de maximum 6 luni; intre operatiunile periodice, se vor aplica proceduri de deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor”.

In mediul urban, se impune efectuarea permanenta de deratizari pe domeniul public (spatii verzi, retele de canalizare ale domeniului public, malurile apelor, parcuri, etc.) sau gospodaria proprie (case, blocuri de apartamente, etc.), dar mai ales in spatiile ce le ofera conditii prielnice de dezvoltare, cum ar fi: subsolurile tehnice ale cladirilor, retelele de canalizare, depozitele alimentare, unitatile de productie alimentara sau farmaceutica, zonele de depozitare a deseurilor.

Solicitarile adresate Stevizo Serv pentru a interveni in urma identificarii prezentei rozatoarelor apar cu o frecventa mai ridicata din partea clientilor din domeniul alimentar, si nu este de mirare deoarece locatiile devin o sursa tentanta de hrana pentru acestea. Situatiile cu care se confrunta sunt diverse, localizate in diferite medii, incepand de la restaurante, hoteluri, agenti economici cu sau fara profil alimentar, farmacii, pana la persoane fizice care au apelat la societate deoarece au observat prezenta unui soricel sau a unui sobolan in locuinte, prezenta care inspira teama sau care a condus la pagube materiale, de exemplu cabluri electrice sau ale sistemului de alarma roase fapt care prezinta un pericol iminent de incendiu. Intre situatiile adesea intalnite mai mentioneaza prezenta rozatoarelor in subsolurile blocurilor unde exista sparturi sau orificii care faciliteaza accesul rozatoarelor in interior si unde sunt depozitate alimente sau ofera o sursa de incalzire; in locurile unde deseurile menajere nu sunt indepartate in timp scurt deoarece acestea devin o sursa constanta de hrana; in incinta gospodariilor care detin animale de casa deoarece acestea sunt hranite adesea in exterior oferind o alta sursa de hrana rozatoarelor; si nu rareori in case sau apartamente, infestarea realizanduse prin intermediul canalizarii neetanseizate sau a altor orificii lasate descoperite de proprietari.

Industriile alimentara, farmaceutica si cele conexe reprezinta sectoarele unde riscul infestarii cu insecte si rozatoare este cel mai ridicat. Controlul daunatorilor din aceste industrii prezinta o importanta deosebita, atat prin riscul de contaminare microbiologica, cat si prin alterarea fizica si organoleptica a alimentelor. Eliminarea riscului biologic determinat de daunatori trebuie urmarit pe intreg traseul alimentelor, de la faza de productie, pana ajunge la consumatorul final.
Societatea noastra recomanda mai ales pentru domeniul alimentar si cel farmaceutic dar si pentru domeniile conexe, datorita eliminarii riscurilor de contaminare a produselor si de intoxicare directa sau indirecta a populatiei, metoda  ecologica. Aceasta metoda consta in utilizarea unor produse netoxice pentru capturarea si indepartarea rozatoarelor.

Secretul unui serviciu de deratizare eficient consta in aplicarea metodelor in functie de specificul fiecarei locatii in parte.

Invazia viespilor uriase

Viespea comuna are o metamorfoza rapida ,in numai 4-6 zile ,functie de temperatura mediului si continutul de proteina din hrana traversand rapid stadiile de ou-larva-nimfa-pupa si adult.

Perioada de imperechere a viespilor are loc toamna in august-octombrie-(luni in care sunt si cel mai agresive)-.Matcile de viespe traiesc 10 luni,supravietuind iernii printr-un gen de hibernare-(somn profund)-in care se hranesc doar cu rezervele de energie acumulate in toamna anterioara.Acul viespii e un tubusor arcuit si ascitit de chitina foarte tare –(si fara carlige ca la albina)-putand intepa rapid si repetat ,injectand un venin foarte dureros sub pielea inamicului.Spre deosebire de albina viespea isi poate retrage acul din piele pt. a-l folosi din nou.

Viespile isi construiesc cuiburi dintr-un material cu o structura chimica apropiata celulozei,pe care le amplaseaza de preferinta in apropierea gropilor de compost,sub streasinile caselor,in poduri,pe sub ramele ferestrelor,-(zona rezervata de obicei pt. jaluzele)-,in cauciucurile adandonate ori chiar in pamant in galeriile parasite de soareci sau sobolani.

Intepatura viespilor contine de trei ori mai mult venin decat a albinelor si doare foarte tare.Multi oameni sunt alergici la venin si pot avea grave probleme de sanatate daca sunt intepati,de aceea viespile devin cu atat mai periculoase pentru om,cu cat cuiburile lor sunt mai aproape de zonele publice.

Combatere

Tratamentele impotriva viespilor sunt printre cele mai dificile. Aplicarea insecticidelor trebuie sa se faca direct pe cuib si de aici si marea dificultate. De cand s-a inceput tratamentul si pana toate viespile sunt moarte dureaza 2 – 3 minute, timp in care insectele nu sunt foarte prietenoase. Pentru inceput totusi sa clasificam tratamentele la exterior fata de cele la interior.

Dezinsectie impotriva viespilor la interior: este foarte important daca cuibul viespilor este in incinta sau viespiile sunt doar in trecere. La varianta a doua solutia vine mai usor, se aplica pe zburatoare insecticid prin pulverizare sau daca volumul de aer este etans prin pulverizarea unei doze de insecticid aerosol. Verificati mai intai suprafata (volumul) care este recomandat a fi tratat cu o doza. La pulverizarea directa sa aveti grija ca insectele nu mor imediat ci in 2 – 5 minute iar pana atunci sunt foarte agresive. In cazul in care folositi dozele aerosol, zona nu trebuie sa fie etansa timp de 4 – 6 ore pentru ca insecticidul sa nu se piarda si sa patrunda in toate crapaturile. Este obligatorie o aerisire ulterior, temeinica de cel putin o ora, in functie de curentii de aer.

La combaterea unui cuib de viespi din interior aplicarea insecticidului trebuie facuta direct pe cuib, in concetratia maxima recomandata. Varianta cu doza aerosol ar putea fi luat deaseamenea in calcul conditionata totusi de etanseitatea camerei.

Dezinsectia impotriva viespiilor la exterior. Aici tratamentul se poate face doar prin pulverizare cu pompa de joasa presiune sau cu atomizorul direct pe cuibul de viespi. Atentie, acestea nu vor muri imediat iar pana atunci vor fi foarte “nervoase”.

Un parinte a descoperit o capusa in capul unui copil de numai 2 ani

 Zilele trecute am fost solicitați pentru dezinsecție în exteriorul unui complex rezidențial de locuințe - cauza - căpușe. 
 Sesizarea a venit din partea unui părinte care a descoperit o căpușă în capul unui copil în vârstă de doi ani, care s-a jucat în curtea blocului. 

Medicii atrag atenţia că în aceste zile a crescut numărul celor care se prezintă la cabinetele medicale cu muşcături de căpuşe. 

 Potrivit specialistului, maximum 30% din bolnavii care contractează boala Lyme, supranumită „boala cu 1.000 de feţe” îşi amintesc că au fost muşcaţi.
Sunt foarte multe situaţii în care doctorii nu pot pune un diagnostic corect. „Mulţi pacienţi ajung să nu fie diagnosticaţi sau sunt diagnosticaţi greşit ca având: „scleroza multiplă”, "reumatism" sau "poliartrită reumatoidă", "tulburări psihiatrice" (depresie, anxietate, obsesii sau tulburări obsesiv-compulsive, bipolaritate, etc.), „neuropatie alcoolica” sau „neuropatie diabetică.
 Diagnosticarea se face în principal după simptome, iar analizele medicale pot cel mult sa confirme boala Lyme dar niciodată nu o pot infirma.

 Boala Lyme se manifestă, în stadiul incipient (I), prin: 

• Astenie
•  Dureri musculare (mialgii) 
• Dureri de cap 
• Dureri articulare
•  Zonă înroşită care porneşte de la locul înţepăturii şi se poate extinde, circular, pe o arie de 30 de centimetri. 

Este numit de medici „eritem migrator“. 

• Febră Rigiditate la nivelul cefei Limfocitom borreliozic (în cazuri rare) – adică prezenţa unui nodul sau a unei plăci roşii-albăstruie.
•  În stadii avansate, boala Lyme diseminează în corp şi se manifestă la nivel musculo-scheletal prin atacuri scurte, recurente, timp de săptămâni sau chiar luni, ori prin tumefierea uneia sau mai multor articulaţii. 

• De asemenea, poate apărea artrita cronică la nivelul uneia sau mai multor articulaţii. Pot apărea manifestări neurologice de tipul: paralizie a nervului facial, paralizii ale nervilor cranieni, meningită aseptică, limfocitară etc.

 Cum se scoate căpuşa 

„Atitudinea corectă dacă aţi depistat o muşcătură de căpuşă este solicitarea unui consult medical, de preferat într-o clinică de boli infecţioase sau la o cameră de gardă. 

Dacă aceasta este încă ataşată, cel mai bine este să o extragă medicul.

 Totuşi, putem scoate căpuşa şi singuri, acasă, cu o pensetă, cu atenţie, să nu strivim insecta, astfel: „prin tracţiune uşoară şi continuă cu penseta aplicată cât mai aproape de piele, astfel încât să se evite rămânerea de părţi ale aparatului bucal al căpuşei în piele. 
Când se îndepărtează căpuşa se protejează mâinile cu mănuşi ori cu părţi din îmbrăcăminte, cu o pânză sau cu un tifon“, recomandă, într-un comunicat, Institutul Naţional de Sănătate Publică. Zona de unde a fost extrasă căpuşa trebuie spălată imediat cu apă şi cu săpun, apoi dezinfectată cu spirt.

Insecte care traiesc pe oameni

Inca din cele mai vechi timpuri, insectele au trait pe oameni - parul nostru, sange, piele, chiar si unghii. de fapt, unele insecte s-au adaptat foarte mult la viata in preajma omului, incat le-ar fi destul de greu sa se descurce fara noi.

Va prezentam cateva categorii de insecte cu care omul se confrunta zilnic.

​

Plosnitele de pat sunt insecte mici, plate, care ies noaptea din ascunzisuri si vin la oamenii care dorm pentru a se hrani cu sangele lor.

Puricii sunt saritori excelenti - mijlocul de locomotie si transfer de la om la animale pentru a se hrani cu sangele lor.

Capusele: inrudite cu paianjenii, acestea se hranesc pe mamifere - inclusiv om - si transmit boli precum boala Lyme.

Tantarii: femelele trebuie sa se hraneasca cu sange uman inainte de a depune ouale - transmit boli periculoase precum malaria si virusul WEST NILE.

Acarienii se hranesc cu materie organica din locuinta omului, inclusiv cu portiuni de piele exfoliata - reprezinta un alergen comun si pot declansa astmul.

Paduchii pot fi gasiti pe dierite parti de pe corp si cap - se hranesc cu sange uman.

Teniile: exista mai multe tipuri de tenii care pot trai in interiorul oamenilor - una dintre cele mai cmune modalitati de a contacta astfel de boala este consumul de carne alterata, infectata.

Tantarii ciupercilor - stiati de existenta lor?

Ţânţarii (musculiţele) ciupercilor ( Sciaridae )

Aspect: 2-5 mm lungime; corpul este subţire şi de culoare neagră; în zona toracelui este inserată o pereche de aripi închise la culoare, ce ies bine în evidenţă şi care prezintă un sistem de nervuri negre şi vizibile; nervura mediană se ramifică în cercuri; în cap sunt inserate antene compuse din mai multe segmente, care sunt îndreptate constant direct înainte; ţânţarii posedă 3 perechi de picioare lungi; larvele au 5-7 mm lungime şi par a avea o culoare albă şi lucioasă, datorită învelişului alb de grăsime ce acoperă interiorul care este de culoare închisă; la capătul părţii anterioare a corpului se desluşeşte o capsulă chitinoasă, de culoare maro sau neagră.

Biologie: o femelă depune nişte ouă transparente, de aproximativ 20-40 mm, fie răzleţe, fie grupate în grămezi sau şiraguri pe un substrat umed şi humos. În general turba este preferată ca loc de clocire. După 7-8 zile eclozează larvele , care trăiesc în grupuri mari şi se hrănesc cu rădăcini şi seminţe. întregul ciclu evolutiv de la stadiul de ou până la cei de ţânţar adult depinde de temperatură şi durează la 21-25 ° C aproximativ 24 de zile. Din mai până în iunie larvele continuă să stea grupate. Transformarea în pupă are loc în iulie şi august, iar pupele sunt asemănătoare unor mumii miniaturale. Insectele adulte ce ies din pupe se mai hrănesc doar cu lichide, principala lor preocupare fiind împerecherea. La numai 3-7 zile de la actul reproducerii insectele mor. Această fază poate fi recunoscută după zborul ce se aseamănă unui dans ritualic.

Răspândire: ţânţarii ciupercilor sunt răspândiţi în toată lumea. Ei trăiesc şi în habitate extrem de dure, precum regiunile din nordul şi sudul cercurilor polare, adică insulele din jurul Antarcticii şi zonele de tundră. Ei pot supravieţui până la o altitudine de 4000 m deasupra nivelului mării. Pot fi găsiţi pe numeroase plante, aflate pe un sol humos.

Dăunător: Pământul din ghivece este plin de larve de ţânţari ai ciupercilor, care trăiesc în grupe numeroase (până la 2500 de insecte pe m²). Ţânţarii adulţi roiesc în aer, zburând haotic şi se aşează uneori pe ecranul luminos al televizorului sau al computerului. Din cauză că larvele se hrănesc preponderent cu rădăcini şi seminţe, se poate ajunge la pagube importante mai ales în sere. Plantele mature sunt rareori afectate de ţânţarii ciupercilor. In pericol direct se află seminţele, lăstarii şi plantele tinere. Din cauză că ţânţarii sunt dăunători primari ai plantelor , fragilizându-le sistemul imunitar, pot exista şi alte urmări precum apariţia infecţiilor determinate de bacterii de mucegai sau de ciuperci.

Prevenire: Să fie atraşi prădătorii naturali ai ţânţarilor, de exemplu păianjenii. Plantele să fie udate numai în cantităţile strict necesare. Pentru prevenirea apariţiei ţânţarilor de ciuperci se foloseşte mai bine un pământ mai uscat pentru plante. Trebuie studiată atent calitatea pământului de plante, deoarece larvele de ţânţari sunt adesea aduse odată cu pământul de flori.

Combatere: ţânţarii adulţi, care se rotesc în zbor, pot fi prinşi cu plăci sau coli galbene înmuiate în substanţe adezive. Pământul plantelor poate fi acoperit cu nisip sau cu pietriş, pentru a împiedica femelele să îşi depună ouăle. Pământiii jilav poate fi lăsat să se usuce chiar de mai multe ori, dacă planta tolerează. Pe cale biologică combaterea ţânţarilor se face cu ajutorul nematozilor (Steinernema feltiae şi Steinernema carpocapsae).

Intrebare de zece puncte - "Cum putem scapa de gandaci?"

Se incapataneaza sa ne ocupe spatiul personal. Omori unul, noaptea te trezesti in chiuveta cu inca zece. Scoti bluza preferata din dulap, dar dupa ea vezi ceva miscand. Este el, gandacul de bucatarie, insotit mereu de prieteni si descendenti ... Cum scapam de acesti vizitatori inopinati?



Gandacii apartin increngaturii Artropode, clasa Insecte, ordinul Blatharia.

Aspect: La maturitate, gandacii rosii de bucatarie pot avea intre 1 si 1,5 cm lungime. Corpul lor este maro deschis, iar pe platosa gatului au doua dungi paralele negre sau maro inchis. Masculii adulti sunt mai subtiri decat femelele. Ambele sexe au aripi, dar rareori zboara. 

Unele specii invadeaza locuintele umane si sunt considerate daunatori.

Alte specii sunt benefice pentru mediu pentru importanta reciclarii materiilor organice descompuse.

Gandacii daunatori sunt gandacii de bucatarie.

Acestia emit mirosuri neplacute si pot produce, de asemenea, un sunet.



Intrarea:

- gandacii pot intra in casa prin diferite moduri; de la exterior prin fisuri si crapaturi, guri de aerisire, conducte de canalizare si scurgeri. Mai pot fi adusi in plasele de cumparaturi, cutii, sau pot fi transportati chiar de persoane.



Mediul ideal:

- casa ta este un teren propice ideal pentru gandacii de bucatarie. Cu o multime de alimente, caldura, apa si locuri de cuibarit, acestia pot ramane activi pe tot parcursul anului.

De obicei, isi fac cuiburi in locurile cu umiditate mai mare, in locuri izolate unde sa nu fie deranjati de nimeni si cu un grad scazut de luminozitate.



Reproducerea:

De-a lungul vietii o femela matura poate produce intre 4 si 8 capsule cu oua, de culoare maro deschis. Aceste capsule au aproximativ jumatate de cm in lungime, si contin intre 30-40 de oua.Femela transporta aceasta capsula in abdomenul ei pana cand nimfele sunt gata sa iasa. Daca scapa capsula prea devreme, gandacii nu se vor putea dezvolta, se vor deshidrata si vor muri.

Nimfele ies din oua in 28-30 de zile si traiesc in aceleasi locuri in care sunt si adultii. Pana ajung la maturitate naparlesc de 6-7 ori. Se nasc cate 3-4 generatii anual, fiecare traind in medie intre 100 si 200 de zile. Daca are suficienta hrana si umezeala, o femela este capabila sa produca peste 1.000.000 de urmasi pe an.

Gandacul rosu de bucatarie mananca orice fel de hrana, inclusiv lemn, sapun si orice obiect din gospodarie care are o oarecare valoare nutritiva.

Aceste insecte sunt nocturne, ceea ce inseamna ca in timpul zilei se ascund in colturile intunecate.

Daca vezi gandaci si in timpul zilei, inseamnca ca numarul lor este foarte mare. Aceste insecte prefera sa stea in acelasi loc retras si intunecos in numar mare, insa cand sunt prea multi si nu mai incap, se muta in alt loc.

Prefera locurile umede cu temperaturi de 25-30 grade Celsius.



Boli transmise:

- gandacii culeg tot felul de microbi din gunoi, din obiecte murdare sau mancaruri descompuse.

Sunt purtatori de boli pe care le transmit prin fecalele lasate pe mancaruri sau pe obiectele din casa.

Printre aceste boli, amintim: antrax, tuberculoza, salmonella, dizenterie, gastroenterocolita.

In momentul in care "naparlesc", pielea lor poate fi purtata prin aer, si poate cauza reactii astmatice adultilor, dar mai ales copiilor.



Combatere:

​ Se recomanda ca tratamentul impotriva acestora sa se efectueze de catre o firma specializata.

Inainte de tratament:

Pentru inceput este foarte important sa identificati daca aveti cuiburi de gandaci in casa sau cei pe care ii aveti sunt doar in vizita de la vecini. 



1. Tratamentul cu Capcane cu adeziv pe baza de feromoni si atractanti alimentari:
Acest tratament se recomanda in cazul in care nu aveti cuiburi cu gandaci la dumneavoastra in spatiu, ci vin doar de la vecini sau din alte locuri in cautare de hrana. Capcanele cu adeziv ii atrag, iar acestia raman lipiti pe placa adeziva. Sunt foarte eficiente in cazul in care aveti probleme cu gandacii de canalizare, care nu isi fac cuiburi in casa, ci vin de la subsolul blocului sau de la gurile de canalizare.  In acest caz se plaseaza capcanele cat mai aproape de locurile prin care pot sa patrunda spatiul dumneavoastra.
Capcanele cu adeziv pentru gandaci nu contin substante chimice putand fi folosite in orice conditii. 



2. Tratamentul cu gel insecticid
Gelul insecticid se foloseste acolo unde gradul de infestare este mediu sau suplimentar tratamentului prin pulverizare in caz de infestare masiva. Acesta atrage gandacii la consum, iar printr-un efect in cascada distruge si cuiburile formate. Gandacii vii, prin natura lor ii mananca pe cei morti, iar daca un daunator a consumat din gelul insecticid si a murit in cuib va afecta mai multi gandaci datorita acestui efect cascada. Avantajul acestui insecticid este ca se aplica foarte usor, nu miroase, nu este toxic pentru oameni si are remanenta de pana la 4 luni. De asemenea foarte eficient in cazul gandacilor de canalizare, prin aplicare in zonele prin care pot patrunde daunatorii in casa, dar si impotriva gandacilor de bucatarie in cazul in care nu doriti sa faceti un tratament care sa necesite pregatirea spatiului inainte de aplicare (EX: strangerea tuturor obiectelor din spatiul care trebuie tratat).

Metode de aplicare:

Se aplica direct din seringa in care este ambalat fara a mai fi dizolvat in apa sau in alti solventi, prin picaturi mici de marimea unui bob de orez, la distante de 1-2 metri distanta intre ele.

Foarte eficient in cazul infestarilor cu gandaci de bucatarie in apartamente , acolo unde  gradul de infestare nu este foarte mare. Se aplica cu precadere in bucatarie si baie, deoarece de acolo porneste orice infestare cu gandaci, prin locurile in care tineti gunoiul, pe langa tevile de apa care intra in locuinta, in spatele electrocasnicelor, in interiorul dulapurilor pe la balamale sau in colturi, in spatele mobilierului, etc.

Insecticidul gel este foarte bun impotiva gandacilor in cazurile in care spatiul tratat nu permite intervenirea printru-un tratament prin pulverizare (ex: zone de birouri cu calculatoare, servere sau alte tipuri de aparatura). 



3. Tratamentul prin pulverizare cu insecticide ce se dizolva in apa
Tratamentele prin pulverizare se fac de obicei la spatiile cu un grad mare de infestare cu pompe de joasa presiune specifice actiunilor de DDD. Aceste insecticide se dizolva in apa in concentratii cuprinse intre 1 - 5 %. Aplicarea se face rezidual prin locurile in care se afla gandacii, prin pulverizare directa.

Insecticidele pentru pulverizare se pot grupa in doua categorii: de remanenta -  care omoara daunatorii pe perioade mai indelungate de timp (4 saptamani) sau de soc -  doar efect imediat (pana la o saptamana). De obicei insecticidele de remanenta se folosesc cu precadere la interior acolo unde sa nu fie spalate de ploaie sau de roua, si au un miros destul de slab, iar insecticidele de soc au un miros puternic care sa irite gandacii pentru a-i scoate din ascunzisuri cu scopul de a intra in contact cu substanta pulverizata pe suprafete. Pentru gandaci se trateaza spatiile pe la colturile incaperii, prin spatele obiectelor aflate in incapere (dupa dulapuri sau orice tip de mobilier), pe pereti, pe la tocurile usilor si ale geamurilor si prin locurile prin care ii vedeti.

Se efectueaza un tratament chimic in doua etape: prima etapa are un efect soc, in urma careia vor muri toate insectele existente, iar cel de-al doilea tratament efectuat la 15 zile de la data primului, va distruge si puii iesiti din oua.

!!!Nu exista nici un insecticid care distruge oule insectelor.

Se recomanda ca dupa aplicarea insecticidului sa parasiti spatiul tratat aproximativ de 2-3 ore, timp in care trebuie lasate geamurile inchise.

Invazia capuselor - ce putem face?

Cum a dat caldura si coltul ierbii, au aparut si capusle.

Daunator

Tipic daunator pentru igiena. In locul intepaturii, dupa ce capusa a cazut sau a fost indepartata, poate aparea, din cauza reactiilor alergice la saliva capusei, o leziune urticariana, caracterizata prin senzatii accentuate de mancarime si cu un centru de necroza. Capusa poate fi periculoasa, deoarece este purtatoare de arbovirusi si agenti patogeni ai bolii Lyme (borelioza). Daca se transmit la om agentii patogeni ai bolii Lyme (Borrelia burgdorferi), acesta se poate imbolnavi usor de aceasta boala. Boala se desfasoara in diferite etape, care sunt fiecare caracterizate de simptome specifice. In prima faza, la 60-80% din persoanele infectate, apare in zona muscaturii, o inrosire a pielii (Erythema chronicum migrans), care se extinde treptat. In aceasta etapa, oamenii bolnavi se simt slabiti, au dureri de picioare si de maini, li se inflameaza glandele limfatice sau prezinta simptome de gripa. Dupa aproximativ 6 saptamani de la infectarea cu bacterii, se ajunge la a doua etapa de evolutie a bolii, care se caracterizeaza prin simptome, cum ar fi de exemplu pareze partiale, poliartrita, pericardita si nevrite precum si tulburari ale ritmului cardiac, care pot fi chiar fatale. Simptome de reper in aceasta faza a bolii mai sunt si paralizia unui nerv al fetei (paralizie faciala) sau durerile radiculare. In a treia etapa a bolii, care incepe la aproximativ doi ani de la infectare, au loc modificari ale creierului asemanatoare celor ce acompaniaza boli precum sifilisul sau scleroza multipla. In cazul in care, dupa o invazie de capuse, se observa una sau mai multe simptome din cele descrise anterior, trebuie mers neaparat la medic, in cel mai scurt timp posibil, pentru ca, in eventualitatea unei infectii cu agentii patogeni ai bolii Lyme, sa se inceapa cat mai repede tratamentul corespunzator.

Arbovirusii transmisibili prin capuse sunt agentii patogeni ai meningoencefalitei de inceput de vara (virusul FSME). Acesti arbovirusi apar la rozatoare, de la care sunt preluati de capusele ce se hranesc cu sangele acestora. La schimbarea gazdei, capusele pot transmite acesti virusi si la oameni, care, drept consecinta, se imbolnavesc de meningoencefalita. Odata cu rozatoarele, s-au raspandit din estul Rusiei in toata Europa si arbovirusii. Regiuni ce prezinta un risc ridicat de imbolnavire cu virusul FSME sunt estul Suediei, Polonia, Austria (mai ales in regiunea Karnten), padurea bavareza si turingiana, coasta marii Baltice, regiunea Mecklenburg si alte zone invecinate. In functie de mediul in care se afla, este infectata cu arbovirusi una la 20 de capuse, pana la una la 500 de capuse. Virusii sunt transmisi de la purtatoare la larvele lor, generatiile care urmeaza pastrand astfel riscul ridicat al unei potentiale transmiteri la oameni. Meningoencefalita cu virusul FSME prezinta urmatoarele simptome: timpul de incubatie (durata de la momentul infectarii pana la declansarea bolii) dureaza 2-28 de zile si se desfasoara fara simptome. Apoi urmeaza prima faza a bolii, ce dureaza 1- 8 zile si care se caracterizeaza prin temperatura crescuta (febra), oboseala, dureri de cap, maini si picioare, inflamarea gatului, lipsa poftei de mancare si greata. Dupa aceasta faza urmeaza o perioada fara febra si fara simptome, care poate dura 1- 20 de zile. Apoi urmeaza a doua etapa a bolii, in care virusii patrund in creier. Aceasta faza se caracterizeaza prin simptome grave, precum sensibilitate crescuta la lumina, incetosarea privirii, tensiune si rigiditate extrema a gatului, febra mare (peste 40 ° C, greata, paralizii si tulburari ale ritmului cardiac. In aceasta etapa a evolutiei bolii, persoanele bolnave trebuie tratate in spital. Deoarece boala se trateaza dificil pe cale medicamentoasa, sunt recomandate din punct de vedere medical masuri profilactice active sau pasive, precum vaccinurile.

Prevenire

Persoanele, care fac excursii in natura, pot folosi substante preventive de protectie impotriva insectelor, aplicate direct pe piele, respectiv pe haine. Dupa opririle in natura, oamenii trebuie sa-si controleze corpul de capuse. Capusele de obicei se pot inlatura imediat, inainte sa apuce sa strapunga pielea cu maxilele. In apartamente si case capusa nu se poate inmulti, asa ca nu exista pericolul ca acestea sa patrunda in interior, decat prin animale de companie sau oameni. Capusele se raspandesc in gradini cu ajutorul mamiferelor mici si pasarilor. De aceea se recomanda instalarea unui gard de sarma cu ochiuri marunte, inalt pana la genunchi, alaturi de gardul principal si sa se ingroape o parte din el in pamant Animalele de companie, cum sunt cainii si pisicile, se pot imbolnavi de asemenea de borelioza. De aceea trebuie luate si pentru ele masuri preventive de protectie. Astfel este recomandabila folosirea zgarzilor impotriva insectelor, cu care copiii nu trebuie sa intre in contact. Animalele de casa trebuie controlate in mod regulat de capuse.

Mai multe despre cum sa scapi de capuse

O capusa ce tocmai a patruns prin piele poate fi scoasa cu ajutorul unui cleste special pentru scoaterea capuselor sau cu o penseta ascutita. Instrumentul trebuie sa prinda intre clesti maxilele capusei, care sunt inserate in piele, si, printr-o miscare de dezsurubare, capusa sa fie dezlipita. Trebuie evitata strivirea corpului capusei, deoarece facand acest lucru, agentii patogeni precum cei ai boreliozei si arbovirusii pot fi eliberati direct in rana intepaturii. Acesta este si motivul pentru care capusele nu trebuie stropite cu ulei, vaselina etc. cat timp se afla pe piele, intrucat acestea duc de asemenea la distrugerea corpului lor, imprastiind agentii patogeni in rana.

Combatere

In exterior:

 In primul si in primul rand, trebuie intretinuta vegetatia; iarba nu trebuie sa fie mai inalta de cativa centimetri;

- Aplicarea insecticidului trebuie sa fie facuta rezidual – cu pompa de spate, specifica activitatii de DDD;
- Se va trata INTEGRAL suprafata ce se banuieste a fi infestata de capuse.

- Insecticidul va trebui aplicat si pe gardurile invecinate zonei de vegetatie, pana la inaltimea de cca. 1 m fata de sol.
- In caz de infestare a animalelor, insecticidul NU VA FI APLICAT DIRECT PE ANIMAL – vor fi folosite produse specifice, sub indrumarea unui doctor veterinar;
- Daca vegetatia – iarba – este inalta, insecticidul nu va ajunge la baza solului, unde capusele se ascund de obicei, tratamentul urmand a se degrada si mult mai repede datorita factorilor naturali de mediu;
- In cazul in care este imposibila indepartarea vegetatiei, exista si varianta tratamentului prin nebulizare la rece, aparatele de nebulizare urmand a fi indreptate la 45° catre sol si setate pe puterea maxima pentru penetrarea barajului de vegetatie;
- Este de retinut faptul ca orice tratament cu insecticid in exterior dureaza pana la prima ploaie; de asemenea, si roua in exces poate afecta eficacitatea tratamentului, mai ales daca vegetatia este abundenta si inalta.

 

In interior: 

Se efectueaza un tratament chimic in doua etape: prima etapa are un efect soc, in urma careia vor muri toate insectele existente, iar cel de-al doilea tratament efectuat la 7 zile de la data primului, va distruge si puii iesiti din oua.

Interventiile vor fi efectuate de catre un personal calificat si atestat in domeniul dezinsectiei.