Un parinte a descoperit o capusa in capul unui copil de numai 2 ani

 Zilele trecute am fost solicitați pentru dezinsecție în exteriorul unui complex rezidențial de locuințe - cauza - căpușe. 
 Sesizarea a venit din partea unui părinte care a descoperit o căpușă în capul unui copil în vârstă de doi ani, care s-a jucat în curtea blocului. 

Medicii atrag atenţia că în aceste zile a crescut numărul celor care se prezintă la cabinetele medicale cu muşcături de căpuşe. 

 Potrivit specialistului, maximum 30% din bolnavii care contractează boala Lyme, supranumită „boala cu 1.000 de feţe” îşi amintesc că au fost muşcaţi.
Sunt foarte multe situaţii în care doctorii nu pot pune un diagnostic corect. „Mulţi pacienţi ajung să nu fie diagnosticaţi sau sunt diagnosticaţi greşit ca având: „scleroza multiplă”, "reumatism" sau "poliartrită reumatoidă", "tulburări psihiatrice" (depresie, anxietate, obsesii sau tulburări obsesiv-compulsive, bipolaritate, etc.), „neuropatie alcoolica” sau „neuropatie diabetică.
 Diagnosticarea se face în principal după simptome, iar analizele medicale pot cel mult sa confirme boala Lyme dar niciodată nu o pot infirma.

 Boala Lyme se manifestă, în stadiul incipient (I), prin: 

• Astenie
•  Dureri musculare (mialgii) 
• Dureri de cap 
• Dureri articulare
•  Zonă înroşită care porneşte de la locul înţepăturii şi se poate extinde, circular, pe o arie de 30 de centimetri. 

Este numit de medici „eritem migrator“. 

• Febră Rigiditate la nivelul cefei Limfocitom borreliozic (în cazuri rare) – adică prezenţa unui nodul sau a unei plăci roşii-albăstruie.
•  În stadii avansate, boala Lyme diseminează în corp şi se manifestă la nivel musculo-scheletal prin atacuri scurte, recurente, timp de săptămâni sau chiar luni, ori prin tumefierea uneia sau mai multor articulaţii. 

• De asemenea, poate apărea artrita cronică la nivelul uneia sau mai multor articulaţii. Pot apărea manifestări neurologice de tipul: paralizie a nervului facial, paralizii ale nervilor cranieni, meningită aseptică, limfocitară etc.

 Cum se scoate căpuşa 

„Atitudinea corectă dacă aţi depistat o muşcătură de căpuşă este solicitarea unui consult medical, de preferat într-o clinică de boli infecţioase sau la o cameră de gardă. 

Dacă aceasta este încă ataşată, cel mai bine este să o extragă medicul.

 Totuşi, putem scoate căpuşa şi singuri, acasă, cu o pensetă, cu atenţie, să nu strivim insecta, astfel: „prin tracţiune uşoară şi continuă cu penseta aplicată cât mai aproape de piele, astfel încât să se evite rămânerea de părţi ale aparatului bucal al căpuşei în piele. 
Când se îndepărtează căpuşa se protejează mâinile cu mănuşi ori cu părţi din îmbrăcăminte, cu o pânză sau cu un tifon“, recomandă, într-un comunicat, Institutul Naţional de Sănătate Publică. Zona de unde a fost extrasă căpuşa trebuie spălată imediat cu apă şi cu săpun, apoi dezinfectată cu spirt.

Insecte care traiesc pe oameni

Inca din cele mai vechi timpuri, insectele au trait pe oameni - parul nostru, sange, piele, chiar si unghii. de fapt, unele insecte s-au adaptat foarte mult la viata in preajma omului, incat le-ar fi destul de greu sa se descurce fara noi.

Va prezentam cateva categorii de insecte cu care omul se confrunta zilnic.

​

Plosnitele de pat sunt insecte mici, plate, care ies noaptea din ascunzisuri si vin la oamenii care dorm pentru a se hrani cu sangele lor.

Puricii sunt saritori excelenti - mijlocul de locomotie si transfer de la om la animale pentru a se hrani cu sangele lor.

Capusele: inrudite cu paianjenii, acestea se hranesc pe mamifere - inclusiv om - si transmit boli precum boala Lyme.

Tantarii: femelele trebuie sa se hraneasca cu sange uman inainte de a depune ouale - transmit boli periculoase precum malaria si virusul WEST NILE.

Acarienii se hranesc cu materie organica din locuinta omului, inclusiv cu portiuni de piele exfoliata - reprezinta un alergen comun si pot declansa astmul.

Paduchii pot fi gasiti pe dierite parti de pe corp si cap - se hranesc cu sange uman.

Teniile: exista mai multe tipuri de tenii care pot trai in interiorul oamenilor - una dintre cele mai cmune modalitati de a contacta astfel de boala este consumul de carne alterata, infectata.

Tantarii ciupercilor - stiati de existenta lor?

Ţânţarii (musculiţele) ciupercilor ( Sciaridae )

Aspect: 2-5 mm lungime; corpul este subţire şi de culoare neagră; în zona toracelui este inserată o pereche de aripi închise la culoare, ce ies bine în evidenţă şi care prezintă un sistem de nervuri negre şi vizibile; nervura mediană se ramifică în cercuri; în cap sunt inserate antene compuse din mai multe segmente, care sunt îndreptate constant direct înainte; ţânţarii posedă 3 perechi de picioare lungi; larvele au 5-7 mm lungime şi par a avea o culoare albă şi lucioasă, datorită învelişului alb de grăsime ce acoperă interiorul care este de culoare închisă; la capătul părţii anterioare a corpului se desluşeşte o capsulă chitinoasă, de culoare maro sau neagră.

Biologie: o femelă depune nişte ouă transparente, de aproximativ 20-40 mm, fie răzleţe, fie grupate în grămezi sau şiraguri pe un substrat umed şi humos. În general turba este preferată ca loc de clocire. După 7-8 zile eclozează larvele , care trăiesc în grupuri mari şi se hrănesc cu rădăcini şi seminţe. întregul ciclu evolutiv de la stadiul de ou până la cei de ţânţar adult depinde de temperatură şi durează la 21-25 ° C aproximativ 24 de zile. Din mai până în iunie larvele continuă să stea grupate. Transformarea în pupă are loc în iulie şi august, iar pupele sunt asemănătoare unor mumii miniaturale. Insectele adulte ce ies din pupe se mai hrănesc doar cu lichide, principala lor preocupare fiind împerecherea. La numai 3-7 zile de la actul reproducerii insectele mor. Această fază poate fi recunoscută după zborul ce se aseamănă unui dans ritualic.

Răspândire: ţânţarii ciupercilor sunt răspândiţi în toată lumea. Ei trăiesc şi în habitate extrem de dure, precum regiunile din nordul şi sudul cercurilor polare, adică insulele din jurul Antarcticii şi zonele de tundră. Ei pot supravieţui până la o altitudine de 4000 m deasupra nivelului mării. Pot fi găsiţi pe numeroase plante, aflate pe un sol humos.

Dăunător: Pământul din ghivece este plin de larve de ţânţari ai ciupercilor, care trăiesc în grupe numeroase (până la 2500 de insecte pe m²). Ţânţarii adulţi roiesc în aer, zburând haotic şi se aşează uneori pe ecranul luminos al televizorului sau al computerului. Din cauză că larvele se hrănesc preponderent cu rădăcini şi seminţe, se poate ajunge la pagube importante mai ales în sere. Plantele mature sunt rareori afectate de ţânţarii ciupercilor. In pericol direct se află seminţele, lăstarii şi plantele tinere. Din cauză că ţânţarii sunt dăunători primari ai plantelor , fragilizându-le sistemul imunitar, pot exista şi alte urmări precum apariţia infecţiilor determinate de bacterii de mucegai sau de ciuperci.

Prevenire: Să fie atraşi prădătorii naturali ai ţânţarilor, de exemplu păianjenii. Plantele să fie udate numai în cantităţile strict necesare. Pentru prevenirea apariţiei ţânţarilor de ciuperci se foloseşte mai bine un pământ mai uscat pentru plante. Trebuie studiată atent calitatea pământului de plante, deoarece larvele de ţânţari sunt adesea aduse odată cu pământul de flori.

Combatere: ţânţarii adulţi, care se rotesc în zbor, pot fi prinşi cu plăci sau coli galbene înmuiate în substanţe adezive. Pământul plantelor poate fi acoperit cu nisip sau cu pietriş, pentru a împiedica femelele să îşi depună ouăle. Pământiii jilav poate fi lăsat să se usuce chiar de mai multe ori, dacă planta tolerează. Pe cale biologică combaterea ţânţarilor se face cu ajutorul nematozilor (Steinernema feltiae şi Steinernema carpocapsae).